Înainte de Înălțarea Sa la cer, Domnul “le-a poruncit Apostolilor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care au primit-o” de la El, “căci Ioan a botezat cu apă“, iar ei se “vor boteza cu Duhul Sfânt”. Apoi a mai adăugat: “Şi veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi şi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Fapte 1, 4-8).

Astfel, la zece zile după Înălțarea Domnului la cer, în ziua Cincizecimii a avut loc pogorârea Duhului Sfânt.

“Şi când a sosit ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-a arătat, împărțite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile ce sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau… (Fapte 2, 1-41).

– Pogorârea Duhului Sfânt a avut loc la şapte săptămâni după Paşti. Iudeii sărbătoreau atunci sărbătoarea sfârşitului strângerii recoltei şi comemorarea primirii Legii pe Muntele Sinai. Apostolii erau adunaţi în Ierusalim, la casa lui Ioan Marcu, în foişorul în care avea loc Cina cea de Taină, când li s-a profeţit despre venirea Duhului Sfânt. Pogorârea Duhului Sfânt s-a manifestat sub o formă auditivă, printr-un sunet ca “de vifor”; şi sub o formă vizuală, şi anume a limbilor “ca de foc”. Mulţimea adunată la Ierusalim a fost atrasă de sunet spre locul unde s-a pogorât Duhul Sfânt. Acolo au văzut pe Apostoli vorbind, iar ei înțelegând în limbile lor “măririle lui Dumnezeu”. La început i-au bârfit pe Apostoli iar apoi după ce Sfântul Apostol Petru le explică minunea pogorârii Duhului Sfânt ca o împlinire a profeţiilor mesianice, şi le predică cu multă putere despre patimile şi Învierea Domnului Iisus Hristos, toţi cei prezenţi au fost pătrunşi la inimă şi au primit Botezul Sfintei Treimi, constituind astfel prima comunitate creştină, sau Biserica, Trupul tainic al Domnului. (Cuv. ale drept. cred. Arad’92)